Cât de des ai simțit că nu poți să faci un pas mai mare în viața ta pentru că ți-ai spus „nu am destulă încredere în mine„? Cât de des ai spus: „Dacă aș avea mai multă încredere în mine, aș…”?

Nu lipsa de încredere te ține pe loc.  Ci modul în care te vezi pe tine. Ci felul în care îți apreciezi propria valoare sau mai bine zis, felul în care ai uitat cine ești cu adevărat.

Care este diferența între încrederea în sine și valoarea de sine?

Încrederea în sine este despre ce poți să faci.

Încrederea crește atunci când exersezi, înveți, reușești. Îți construiești încredere când vezi că poți duce la capăt un proiect, că poți susține o prezentare, că poți gestiona o situație dificilă. Dar — și  în acest dar este esența — încrederea se clatină când lucrurile nu ies. Ce se întâmplă atunci? Dacă ai construit totul doar pe încredere, e ca și cum ai sta pe un teren de nisipuri mișcătoare.

Poți să înveți să vorbești în public, să negociezi sau să conduci o echipă și prin exercițiu, îți crește încrederea în aceste domenii. Dar… poți avea încredere în abilitățile tale și, în același timp, să simți în adâncul tău că nu ești suficientă. Asta arată că, dincolo de încredere, Valoarea de sine este cea care are nevoie de atenția ta.

Numai valoarea de sine îți oferă un teren solid, acel sentiment că ești suficientă și valoroasă chiar și atunci când nu reușești, când eșuezi, când lucrurile nu merg așa cum ți-ai imaginat. Chiar și atunci când nu știi încă suficient. Chiar și atunci când nu ești perfectă.

Valoarea de sine este despre cine ești.

Valoarea de sine este fundația. Iar încrederea în sine este casa care o construiești pe ea.

Așa cum a arătat și psihologul Morris Rosenberg în studiile sale, stima de sine nu se referă doar la încrederea în abilități, ci la modul profund în care o persoană își percepe propria valoare. Este despre a simți că meriți respect și iubire, indiferent de performanțele tale. Nu trebuie să devii mai bună pentru a merita iubirea sau respectul ,ci să îți amintești că ai fost mereu demnă de ele.

Fără această bază interioară solidă, orice reușită exterioară devine fragilă. De aceea, când construiești viața doar pe realizări și pe „trebuie să am mai multă încredere”, te expui riscului de a te simți mereu insuficientă.

De ce este atât de greu să îți vezi valoarea?

Să îți vezi valoarea nu este un act de logică. Este un proces emoțional profund. Un proces, care, de cele mai multe ori, este îngreunat de experiențele timpurii din viața ta.

În copilărie, mulți dintre noi am învățat să ne condiționăm valoarea:

      – Ești bună și apreciată doar dacă iei note mari.

      – Ești iubită doar dacă ești cuminte.

      – Ești aleasă  dacă ești slabă.

      – Ești suficientă când ii mulțumești pe alții și împlinești așteptările celorlalți.

 

Încet-încet, fără să-ți dai seama, ai învățat că valoarea ta depinde de rezultate, validare sau perfecțiune, nu de cine ești în esența ta. Psihologia susține acest lucru prin studiile lui M.Rosenberg (1965) și Michael H. Kernis (2003), care arată că stima de sine care este condiționată poate duce la instabilitate emoțională.

Cu alte cuvinte, dacă valoarea ta depinde de câți oameni te aprobă, cât de bine performezi sau cât de „perfectă” ești, atunci nu te vei simți niciodată complet în siguranță cu tine însăți.

De aceea, este atât de greu să îți vezi valoarea:

     – Pentru că poate ai învățat că trebuie să „dovedești” că o meriți.

    – Pentru că poate ai fost criticată, comparată, sau ignorată exact în momentele în care aveai cea mai mare nevoie de validare emoțională autentică.

    – Pentru că, adesea, vocea critică din interior a devenit mai puternică decât vocea iubitoare.

 

Cum începi să îți vezi valoarea?

Primul pas nu este să devii „mai bună”, „mai deșteaptă” sau „mai perfectă”, este să te oprești din a lupta pentru validare și a demonstra că meriți. Apoi incepe să te cunoști cu adevărat.

Pentru că nu poți iubi sau prețui ceea ce nu cunoști. Cunoașterea de sine este drumul prin care descoperi, pas cu pas, cine ești dincolo de măști, așteptări sau etichete.

Atunci când îți permiți să vezi și părțile vulnerabile, și părțile frumoase, și tot ce ești tu — începi să înțelegi că valoarea ta nu stă în perfecțiune, ci în autenticitate.

Așa că în loc să te întrebi:

    – „Oare sunt suficientă?”

    – „Oare am făcut destul?”

    – „Oare ceilalți mă aprobă?”

Începe să îți pui alte întrebari:

    – „Ce aș vedea frumos și valoros în mine dacă aș privi fără critică?”

    – „Ce părți din mine merită să fie onorate și prețuite, exact așa cum sunt?”

Observă fără judecată calitățile tale, emoțiile tale, intențiile bune, eforturile pe care le faci. Observă faptul că, dincolo de toate realizările sau greșelile tale, exiști. Și asta este deja o dovadă a valorii tale.

Valoarea ta nu trebuie câștigată. Este nevoie să fie doar recunoscută de către tine.

 

Dacă crezi că a venit timpul să te regăsești, să te cunoști și să îți revendici sentimentul valorii de sine scrie-mi un mesaj pentru a programa o sesiune de consultanță cu mine. Uite ce a spsu Natalia despre colaborarea noastră